sâmbătă, 4 decembrie 2010

Leo perutz


„Iuda lui Leonardo”

Imaginea păcatului de neiertat

Avem două poveşti într-un singur roman: cea a lui Leonardo da Vinci, care are de pictat Cina cea de Taina şi pe cea a lui Joachim Behaim, neamţul afacerist şi care are de recuperat o datorie mai veche. Care este legătura dintre cele două poveşti? Iuda, iubirea, mândria şi onoarea. Primul caută să le surpindă într-un singur portret, al doilea le întrupează.
Într-un dialog, Leonardo dezvăluie care este natura păcatului de neiertat comis de Iuda: „Tu cunoşti taina şi păcatul lui Iuda? Ştii de ce l-a trădat pe Isus? Întrebă messer Leonardo? / L-a trădat când şi-a dat seama că-L iubeşte, fu răspunsul băiatului. A înţeles că avea să fie cu neputinţă să înceteze să-L iubească, iar mândria nu i-a îngăduit asta. / Aşa este. Mândria care l-a împins să-şi trădeze propria iubire, acesta a fost păcatul lui Iuda, încuviinţă messer Leonardo.” Este ceea ce vrea Leonardo să surprindă în portretul lui Iuda şi motivul pentru care nu-şi poate continua pictura: încă nu a găsit persoana care să reprezinte o imagine care să redea acest păcat.
Deşi sosit în Milano ca şă-şi vândă marfa, Joachim Behaim, o întâlneşte în piaţă pe Nicola, tânăra de care se va îndrăgosti, dar fără a recunoaşte acest sentiment faţă de ceilalţi, de teamă să nu îl facă mai puţin mândru, puternic şi vulnerabil. În căutările fetei, Behaim, nu va recunoaşte în nici un moment motivul prelungirii şederii sale în Milano. Oficial afirmă că are de recuperat o datorie mai veche facută faţă de tatăl lui, de Bocceta, cel mai temut cămătar din acea regiune. Ceilalţi pun rămăşag că nu-şi va recupera datoria. Din acest moment, făcând publică o imagine despre sine, Behaim va rămâne coerent acestei imagini: o persoană care nu pierde niciodată. Nu vom şti niciodată ce comportament ar fi adoptat faţă de Nicola, dacă ar fi divulgat adevăratul motiv al prelungirii şederii sale în Milano, dacă ar mai fi comis răul de neiertat. Cei doi se vor întâlni doar pe ascuns, şi nu cred că este o întâmplare că prima lor confesiune de iubire are loc în biserică.
Prima confruntare cu Bocceta o pierde, iar pentru a nu-şi ştirbii imaginea publică face primul pas spre păcatul de neiertat: ameninţarea şi forţa fizică. Apelează pentru aceasta la Manncino, un poet sărac şi care primea de mâncare în schimbul versurilor sale, dar care îl refuză. Manncino îi este rival pentru că o iubeşte la rândul său pe Nicola, dar Behaim nu cunoaşte acest lucru, iar Mancino nu-şi trădează iubirea. Ce nu mai ştie, dar Behaim va afla, este că fata este fiica lui Boceta. Acesta se simte trădat, iar în balanţa dintre imaginea de sine şi iubirea pentru celălalt, imaginea va fi cea care va câştiga, ajungând în aceeaşi situaţie ca a lui Iuda: de a fi prea mândru pentru a iubi.
Atunci când Leonardo va afla povestea lui Joachim Behaim, îşi dă seama că tabloul va fi finalizat deoarece are acum şi chipul lui Iuda.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu