vineri, 24 aprilie 2009

Par Lagerkvist

Moartea lui Ahasverus
Cartea a fost publicata la editura Univers, in cadrul colectiei Cotidianul. Are dimensiuni reduse, si pare scrisa dintr-o data. Ceea ce mi-a atras atentia inca de la inceputul cartii a fost impresia ca urmaresc o piesa de teatru.
Din mitologie aflam ca Ahasverus este jidovul condamnat de catre Dumnezeu la ratacire eterna si la nemurire pentru ca l-a batjocorit pe Isus atunci cand acesta urca Golgota. Acest mit a fost de multe ori interpretat, dar nu m-a interesat daca viziunea lui Lagerkvist este sau nu originala, ci care este ideea pe care vrea sa ne-o transmita.
Anuntat inca din titlu, personajul Ahasverus nu este numit in carte, dar este intuit de cititor prin excludere, deoarece celelalte personaje sunt numite. De ce nu este numit? (Intrebarea pe mi-am pus-o la finalul lecturii). Deoarece Ahasverus nu reprezinta decat conceptul omului condamnat pentru curajul de a interoga divinitatea si pentru refuzul sau de a crede neconditionat. O alta intrebare pe care ti-o pui, in mod normal, este de ce "Moartea lui Ahasverus" in conditiile in care este nemuritor?
Povestea lui Tobias, razboinicul devenit bandit pentru ca nu avea alta alternativa, ne dezvaluie dorinta acestuia de a merge la mormantul mantuitorului, dar in acelasi timp si framantarea lui daca este sau nu un pelerin autentic. Pentru ca imboldul credintei a fost determinat la vederea unei femei moarte care purta insemnele crucificarii lui Isus si a unei nevoi, pe care nu si-o poate explica, de a adopta pozitia unui om care se roaga, dar fara a face asta. Ocazie perfecta pentru Ahasverus de a interpreta gestul lui Tobias ca un mijloc de exercitare a divinitatii ca putere asupra trupului. In ambele situatii trupul reprezinta modul in care credinta devine vizibila, dar nu neaparat si reala. In cazul femeii putem crede ca este vorba de o credinta reala, dar nu acelasi lucru il putem spune si despre Tobias, care a ingenunchiat in fata femeii, dar nu o face alaturi de ceilalti pelerini. Mai ales ca isi doreste sa creada, ca vrea sa se apropie de divinitate, dar este abia la inceputul drumului (motivul pelerinajului).
Fiecare fuga din lume echivaleaza cu o fuga de raul comis. Inclusiv pelerinajul reprezinta o fuga. Si aceasta este platita cel mai scump de Tobias. Diana, iubita acestuia, devenita prostituata din cauza lui (numita ironic dupa zeita vanatorii, pentru ca numele real nu il aflam) isi sacrifica viata pentru a-l salva pe Tobias (Diana reprezinta sacrificiul pentru celalalt, ceea ce echivaleaza cu apropierea de divinitate).
Banii necesari pelerinajului sunt si ei sub semnul raului. Tobias nu spune de unde are banii, dar iubita acestuia ne da de inteles ca sursa lor este dubioasa.Din aceasta perspectiva este interesenta interpretarea prostitutiei, printr-un personaj episodic care isi "vinde" trupul pentru a-si asigura resursele financiare necesare pelerinajului. Avem aici un sacrificiu mai putin obisnuit, insa aceasta femeie isi distruge propriul trup, urmarind astfel mantuirea sufletului.
Ajunsi in portul unde erau imbarcati pelerinii, Tobias negociaza cu alti marinari plecarea. Daca a ajuns, nu ni se spune, dar esentiala este renuntarea la el insusi pentru a putea accede la credinta si iertare.
Daca pana in acest moment al povestii am avut dorinta omului de a se sacrifica pentru ceva mai puternic decat el, in final Ahasverus, paradoxal pe patul de moarte, interogheaza raportul omului cu divinitatea.
De ce suferinta lui Isus ar trebui sa fie mai importanta decat suferintele atator alti oameni, mai ales ca si Isus a fost abandonat pe cruce intr-o suferinta solitara? Care ar fi motivul principal pentru a-l accepta pe Dumnezeu, atata timp cat El ne este inaccesibil? O putere care ar trebui sa ofere protectie, dar care se arata indiferenta fata de individ - poate de aici si teatralismul romanului: omul nu stie cum trebuie sa se comporte ca sa obtina iertarea. In acest context omul nu se percepe abandonat, si atunci isi construieste propria cale de a ajunge la mantuire. "Dumnezeu este cel care ne tine departe de divinitate" afirma Ahasverus. Ahasverus reprezinta omul care este pedespit nu pentru ca a pus sub semnul intrebarii existenta lui Dumnezeu, ci pentru incapacitea de a percepe importanta suferintei unei singure fiinte pentru intreaga omenire. Ahasverus a pus omul inaintea divinitatii. Iar Dumnezeu a condamnat omenirea prin a se retrage din aceasta lume. Dar Ahasverus se dovedeste a fi la fel de insetat de adevar ca oricare alt individ, doar ca nu poate dovedi ceva despre care stie cu certitudine ca exista. Astfel ca, Ahasverus reprezinta omul incapabil de a actiona din cauza dorintei de a demonstra un adevar.
Care este semnificatia mortii lui? Sa fi fost iertat? Personal nu cred. Moartea lui Ahasverus nu inseamna decat o impacare dintre om si divin, imaginata si dorita de Lagerkvist.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu